„Când dialogul ia sfârşit, sfârşeşte totul.” (M. Bahtin)

În vorbirea curentă, termenul „dialog” este inevitabil restrâns la convorbirea dintre două sau mai multe persoane prin care se realizează un transfer de informații. Însă etimologia cuvântului (gr. dialogos – „discuţie”, prepoziţia dia – „prin” şi rădăcina logos – „cuvânt”, „sens”, „vorbire”) nu face nicio referire la numărul de participanţi, ci descrie actul de vorbire în sine prin interconectarea cuvintelor folosite de vorbitori în procesul de comunicare.
Orice comunicare umană este dialogică, iar dialogul are, în sine, o funcție socială : aceea de a crea legături, de a stabili conexiuni intra- și interpersonale, de a face auzite toate vocile, din interiorul și exteriorul universului nostru, de a sincroniza vocea noastră cu vocile celorlalți. Pluralitatea vocilor din comunicarea umană, într-o accepțiune care merge dincolo de dimensiunea sa sonoră, pur fizică, conduce, inevitabil, spre armonie, creativitate, imaginație, comuniune. „Existenţa umană (atât internă cât şi externă) este o adâncă comuniune. A fi înseamnă a comunica. A fi înseamnă a fi pentru un altul şi prin altul, pentru sine” (ibid.).
Dialogul devine, astfel, o metaforă care definește raportul dintre noi și ceilalți, un instrument, atât personal cât și colectiv, prin care opiniile personale sunt împărtășite, transmit mesaje, influențează comportamente, creează valori, stârnesc controverse.

De ce „Dialogues” ?

Pentru că implică legături, armonie, parteneri de comunicare, schimb de idei, empatie, toleranță, spargerea clișeelor, imaginație, creativitate, valoare.

Acestea sunt cuvintele cheie pe care revista Catedrei de limbi moderne a Liceului Tehnologic ”Mihai Eminescu”, Dumbrăveni, jud. Suceava, își propune să le abordeze în paginile sale. Să aducă un strop din exuberanța și specificul fiecăreia dintre culturile pe care le promovăm în calitate de profesori de limbi moderne, să faciliteze contactul dintre civilizații, să promoveze multiculturalitatea, unitatea în diversitate, plurilingvismul, să provoace brainstorming-uri, să invite elevii, dar și profesorii, la joacă și la reflecție. Jocul cu cuvinte magice, cu sonorități, cu imagini din spațiile culturale diverse pe care limbile engleză și franceză le deschid.
„Dialogues” devine un dialog între limbi, un dialog între culturi, un dialog între generații, un dialog serios, dar și jucăuș, un dialog timid, dar și îndrăzneț, un dialog socratic, dar și copilăros, așadar, o pluralitate de dialoguri prin care creăm legături … interpersonale și interculturale.

Create your website at WordPress.com
Get started